Challenge…sweet challenge

…Acest post descrie o actiune in realtime si va avea mai multe parti…

…………………………………………………………………………………………………….….

Mda…cam de asta depinde totul.

V-ati gandit vreodata de ce atunci cand sunteti la Gym simtiti o stare acuta de somnolenta?

Da, imi imaginez ca nu prea v-ati gandit. Pai, e destul de simplu: cantitatea de adrenalita secretata de organismul domniilor voastre este foarte mica si in consecinta creierul va spune ca daca tot nu faceti nimic care sa va antreneze mai mult, mai bine trageti un pui de somn. Chiar daca sunteti sportivi, daca nu cresteti nivelul de antrenament organismul oricum se va plictisi…si ghici ce?…somnic.

Pana aici totul simplu. Marea dilema pe care ar trebui s-o avem este cum dracu iesim din aceasta stare letargica?

Odata dilema aparuta avem un prim semnal pozitiv despre personalitatea voastra. Acest banal feeling indica faptul ca exista o mica dorinta de a scapa de permanenta indiferenta cu care abordam micul efort pe care-l depunem atunci cand vrem sa ne conturam corpurile macinate mai mult sau mai putin de ceea ce denumim “realitatea MC Donalds”, sau generatia “MC Donalds”( brandul este irelevant).

In momentul in care monotonia incepe a ne domina existenta, singura senzatie pe care o mai avem este cea de somnolenta. Ceea ce este mai grav este ca nu mai simtim nici un fel de motivare sau de provocare. Pur si simplu facem lucrurile in virtutea inertiei si speram ca intr-o buna zi sa ni se intample chestii interesante. Well, aflati de la mine ca aceste ”chestii” NU vor aparea niciodata.

Pentru cei interesati exista cateva solutii. In momentul in care simtiti “somnolenta”, partea din spatele dumneavoastra, cea care ar trebui sa fie sexi in conditii de “non-MC Donalds period” ar trebui sa inceapa sa se miste pentru ca altfel o sa va treziti pe la frumoasa varsta de 40 de anisori cand nu prea o sa stiti ce s-a intamplat cu viata domniilor voastre.

In pozitia in care ma aflu la ora asta(si-I multumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru), cu toate ca am avut si eu ceva aport aici, simt ca trebuie sa adaug ceva “condimente” peste ceea ce fac deja. Sa enumar putin: conduc aprox 100 oameni, am o companie care se afla printre liderii din piata, trec prin ceea ce numim criza financiara, am proiecte care starnesc deja invidia printre parteneri/concurenta si cu toate astea stiu ca totul abia incepe sau daca nu stiu, simt asta si daca nu simt voi face tot posibilul sa se-ntample…

Perioada urmatoare va fi caracterizata de o cantitate imensa de adrenalina deoarece avem cateva deadlineuri extrem de importante. Multi dintre noi ar spune: Ok, daca rezolv ce am de rezolvat stau bine. Ceea ce spun eu e putin diferit: “simt ca trebuie sa fac si altceva”.

Si uite asa ma trezesc intr-o dimineata si in timp ce alerg in Gradina Botanica(sursa inegalabila de inspiratie) imi trece prin cap o idée: ce-ar fi sa plec la mare impreuna cu cativa perteneri? Ii sun, le spun si raspunsul e pe masura: te-ai tampit? Tu nu stii cata treaba avem? Ba stiu, dar primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa ne relaxam si sa vedem ce facem dupa ce terminam. Bai, nici n-am inceput si tu te gandesti ce facem dupa? Da, numai la asta ma gandesc si am si cateva idei dar vi le spun la mare relaxati fiind de adierea brizei. Fitz-ar briza, tu nu esti normal la cap…:) OK, ne vedem la mare maine seara.

Uitasem complet cum e la mare. Credeti-ma, marea este o sursa infinita de creativitate. Pur si simplu te deconectezi de toate problemele curente iar mintea si sufletul functioneaza la parametrii maximi. “Te regasesti”, cred ca asta este termenul perfect…”babashtoaca si doua savarine”…”termenul” provine dintr-o imensa discutie despre toti tantalalii care au senzatia ca se regasesc…ZEN…(o sa dezbat subiectul intr-un viitor post).

Anyway, stam pe malul marii, ascultand cum valurile se revarsa peste plaja linistita, lipsita de vacarmul sezonului de august. O senzatie de perceptie a infinitului…

Le spun: “bai, as vrea sa investim in ceva nou…”…va imaginati?…panica…:)

…va urma…